Eva intreaba, Adam raspunde.

Nu voi divulga identitatea lui Adam. Este un barbat cu care am avut o discutie de sueta si a fost de acord sa raspunda la foc automat unor intrebari simple. Intrebari referitoare la relatiile femei - barbati.
Deci partea cu "simple" se transforma in ufologie si fizica cuantica. Cred ca mai repede vom intelege modul de functionare a aparatelor antigravitationale si ne vom obisnui cu vizite extraterestre decat sa intelegem ce se intampla intre noi, fiintele delicate si sfioase ( E o gluma!) si aceste brute dupa care ne topim...

Urmeaza "interviul" ...copy-paste!
Enjoy!

1. Adam, ce este fericirea pentru tine?
Fericirea este sa ai ceea ce vrei atunci cand vrei.

2. Ce asteptari are un Adam de la o Eva?
Eva, imi ceri secrete.. Am promis sa fiu sincer cu tine si iti voi raspunde. Indirect Adam are nevoie de mister (daca ii spui totul dintr-o data iti pierzi din atractie). Are nevoie sa te vadă ca pe o provocare ( bărbaților le plac competitiile iar Eva trebuie sa fie una dintr-un miliard, cea care trebuie sa fie cucerită si apoi pastrata). Are nevoie sa fie hotarata (sa nu facă drame emotionale) si are nevoie sa te simtă ca esti Placerea lui si nu Rutina.
In mod direct, așteaptă caldura, sensibilitate, un zâmbet... Si da un corp frumos dar nu perfect!

3.Care este cel mai important lucru pentru tine intr-o relatie?
Adrenalina! Imi doresc o relație traita intens, cu doze mari de nebunie!

4. Unde gresesc Evele in relatia cu Adamii?
Iti spuneam mai sus câteva "secrete"... Părerea mea e ca bărbații sunt de fapt niște copii. Lor trebuie sa le respecti libertatea, sa ii lauzi chiar daca nu merita, sa ii asculti chiar daca nu te interesează si sa nu incerci sa impui condiții ci doar sa sugerezi. Pana la urma tot ca tine va fi. Ziceam ca sunt ca niște copii iar ca sa dialoghezi cu ei trebuie sa faci psihologie inversă.

5. Ai inselat-o vreodata pe Eva? Daca da, de ce?
Exista relații in care nu inseli. Pur si simplu nu iti trebuie nimic, nu vrei sa pierzi ce ai sau nu ti se pare corect.
Dar exista relații in care nu crezi si inseli, relații care au devenit rutina si simți nevoia sa faci ceva diferit sau...simple scapari care le regreti si le eviti ulterior.





:) Pentru mine a fost constructiv.
Sper sa fie si pentru Evele care citesc postarea, si bineinteles, si pentru Adamii nostri dragi..

Astea sunt cateva dintre intrebarile care ne macina..
Daca mai aveti si altele, va rog sa mi le adresati..in egala masura!

A stat si ploaia..somn usor!


P.S. Multumesc pentru sinceritate si pentru disponibilitatea de care ai dat dovada!
Promit sa nu te oblig sa musti din mar! ;)

Teoria conspiratiei.

E jale ce-i afara...o data la cateva secunde un blitz imens se aprinde si-mi lumineaza intreaga receptie. Fulgera..A tunat mai devreme de mi s-a facut pielea de gaina inclusiv pe fata. Daca nu eram epilata, ma puteai confunda usor cu un arici.

Imi voi exprima vesnic dispretul pentru ploaie, tunete, fulgere si alte fenomene dinastea incontrolabile si salbatice. Din fericire, ma aflu la adapost..

O prietena de-a mea trece printr-o situatie neplacuta vis a vis de relatia ei amoroasa. Si povestind multe ore despre impasul in care se afla, mi-am reamintit, foarte vag ce-i drept, despre suferinta in amor.

De-o buna perioada de timp sufar de asa numita "anestezie psihica dureroasa"..

Folosesc expresia la superlativ deoarece ea defineste un simptom din schizofrenie..si as vrea sa cred ca n-am luat-o inca pe aratura..

Inca...

Lasand la o parte problemele de sanatate care sunt de departe cele grave, mai grave chiar decat o durere de inima, metaforic vorbind, trebuie sa recunoastem ca e cumplit sa suferi din dragoste.

Nu se compara cu nimic..e sufocant..

Si e la fel la toata lumea...

Nu exista o unitate de masura care sa aprecieze sau sa reuseasca sa defineasca intensitatea emotiilor..negative, in cazul asta..

Cand ti se intampla nenorocirea, iti vine parca sa-ti doresti o excursie in Triunghiul Bermudelor..sau sa participi si tu la un experiment ca Philadelphia..pe scurt, sa dispari naibii din dimensiunea noastra. Undeva unde nu mai doare..

In timp ce scriu am un nod in gat.

Mi-e atat de frica de suferinta aia, incat mi-as incatusa inima.

Zilele trecute, cand statusul meu psihic era undeva spre minus infinit, ma gandeam ca ar fi perfect daca inima mea ar avea un creier numai al ei. Dar sa fie un creier de geniu. Destept rau de tot. Cu miliarde de circumvolutiuni, neuroni si sinapse incat sa nu le poti numara..si sa gandeasca, frate!

Sa gandeasca!

Si cand imi imaginam ce bine ar fi, exact in secundele alea, imi dadeam seama ca inima mea chiar asa se comporta. Nu asculta! Nu pricepe! Nu intelege niste lucruri basic..de clasa a patra. Ia decizii singura.

Decizii care nu prea m-au avantajat in timp.

Si de cand am decis sa mai iau hotarari si cu dragutul meu cap, parca e mai liniste..dar nu-s fericita!

Motivele disputelor din relatia prietenei mele nu au nicio relevanta. Te poti certa din orice, nu asta conteaza. Si din respect pentru ea, nu le voi aminti aici, desi le cunosc foarte bine.

Si stiti cum sunt femeile! Despica firul in opt sute cincizeci si trei de alte firicele si apoi de la capat! Sa nu cumva sa omitem vreun aspect! 

Ca idee generala, totul se reduce la compromis.

Pe cate de mare e, pe atat de mare va fi si problema ta. E simplu.

Sa permiti unor lucruri sa se intample, desi in mod uzual nu faci asta, se intoarce ca un bumerang.

Cu viteza mare si cand te astepti mai putin.

Si dupa ce te dezmeticesti, umflata de plans sau manios la culme, iti dai seama ca te-ai sabotat singur.

Ai conspirat singur impotriva propriei tale fericiri..Felicitari! Esti inca unul dintre marii pierzatori din lupta cu relatia perfecta..

Ce sa faci acum? Sa-ti spargi capul? Sa-ti scoti trei dinti dintr-un pumn? 

Nu.

Sa accepti ca ai gresit si sa te schimbi..si daca nu te schimbi in esenta, macar sa-ti revizuiesti atitudinea in raport cu ceea ce te-a adus aici.

Compromisurile, cu precadere cele mari, iti submineaza subtil modul de viata si personalitatea. Te transformi in marioneta cuiva care a fost suficient de istet sa te faca sa crezi ca shimbarea a venit din tine, pentru ca tu ti-o doreai. In momentul ala nu mai vorbim de o situatie de tip castig-castig, cum se vrea a fi o relatie sanatoasa si frumoasa.

Cand iubesti, iubesti in ansamblu..si trebuie sa-i permiti celuilalt sa traiasca si el. Fiecare e deosebit in felul sau..si daca mintea ta nu concepe unele chestii, nu te grabi sa le respingi..

Postarea asta este un omagiu adus sufletului meu sfartecat si aruncat la gunoi.

Suferinta a fost un profesor exigent, dar drept..am luat note proaste atunci pentru ca nu invatasem..

Astept ziua in care voi aplica tot ceea ce lacrimile mi-au intiparit pe veci in minte..

Deci, fara compromisuri.

O noapte...furtunoasa va doresc!

:)

..Gramatica si viata..

Salut!

Azi, dupa scoala, m-am oprit cu fetele la berarie. 

Cand zici bere, zici ori mici, ori barbati. Ori ambele.

In timp ce ne savuram sfioase licoarea amaruie si proaspata, povesteam despre lucrurile pe care le avem in comun..si slava Domnului, avem! 

Eram pe terasa, la soare..cativa norisori imi amenintau machiajul, dar a fost alarma falsa..

Camuflata dupa ochelarii de soare, priveam ca Gioconda - in toate partile, fara sa-mi misc capul prea tare. Punctele de interes le-au reprezentat niste baieti..erau si ei la o masa, galagiosi si agitati..dar nu ma galagiosi decat noi..Am chicotit si am ras ca niste capre..noi de ei si ei de noi, probabil..

De ceva vreme am ajuns acasa. Intentionam sa ma apuc de invatat pentru un examen de saptamana viitoare, si cum invat cel mai repede daca-mi fac schite, am cautat in birou ceva pe care sa scriu..

Si am gasit o agenda..

.. in ea, o factura de la Electrica...18.04.2010..

Adresa era cea la care locuia fostul meu prieten.

Hm..

"Frate, asta-i un cerc vicios si eu continui sa ma invart in el ca o curca beata"..

Am ancore mentale cu melodii, feluri de mancare, strazi, restaurante, haine, parfumuri..absolut toate lucrurile pe care le vad imi aduc aminte de ceva sau de cineva. 

Nu sunt agatata de trecut ca si fel de a fi. Nu traiesc acolo..dar..

Zilele trecute incercam sa-mi imaginez cum ar fi sa nu mai am senzatiile astea..unele imi fac placere, altele ma sensibilizeaza pana la lacrimi..n-am reusit sa-mi duc la bun sfarsit experimentul emotional de a trata totul ca pe ceva complet nou, fara vreo emotie trezita..pentru ca din metru in metru, din secunda in secunda, se ivea ceva care imi amintea de trecut..

Care-i faza cu relatiile astea vechi spre care tot tindem? De ce ne dorim sa ne intoarcem? Sau, ne dorim cu adevarat sa ne intoarcem? 

Raspunsurile pot fi si sunt fara numar, cum ar spune unii..

Daca o facem, o facem din niste motive reale, simple si comune in cele mai multe situatii.

Din teama de singuratate. Din teama ca noul partener ne poate respinge. Din obisnuita si comoditate..stim cum e acea persoana si cum suntem noi in raport cu ea..Din teama ca nu vom gasi "ceva mai bun"..

In capul meu a fost haos multa vreme..inca mai am momente in care ma pierd efectiv in trecut..dureaza putin..cateva ore sau zile..e ca o boala cronica ce se acutizeaza din timp in timp..

Tratamentul este acelasi. Plans mult, somn mult, destainuiri interminabile si discutii nesfarsite despre "eram", "faceam", "ziceam"...

Discutam cu prietena mea zilele trecute despre relatiile noastre anterioare.

Si eu si ea am avut momente tensionate si nu chiar placute de-a lungul timpului alaturi de barbatii pe care i-am iubit.

Eu abia mi le amintesc..si cand o fac, o fac fara emotie..cred ca ala e momentul in care stii ca ai trecut peste. 

In schimb, amintirea momentelor frumoase e atat de vie si ma rascoleste atat de tare, incat imi vreau vechea viata (sub aspectul vechii relatii) inapoi...cateodata..

Acum sunt lucida. Desi am baut ceva. 

Nu m-as reintoarce in niciuna dintre relatiile mele anterioare. Indiferent de durata lor, de intensitatea lor, de fostii mei parteneri...daca fac parte din trecutul meu, acolo trebuie sa ramana. In trecut..

Consider ca experientele anterioare reprezinta niste trepte ce ma ajuta sa urc spre fericire.

Eu stiu mai bine ca oricine ce am trait, cat am iubit, cat am suferit, ce invataminte am tras..

Incerc sa dau timp timpului, sa-mi ling ranile..sa sper ca se vor cicatriza frumos..

Dar nu mi-as relua niciuna din relatii..E loc de mai bine! ;)

Pentru unii e grea gramatica..din considerentul vietii, trecutul e undeva in urma, prezentul este cel cu care ne batem capul acum, iar viitorul trebuie imbratisat si primit cu zambetul pe buze!

Va doresc o seara linistita!

Free..:)

Hello, hello!

Va scriu cu niste maini inghetate bocna..nici asta iarna nu mi-a fost asa frig!

Am gasit la munca o pereche de sosete. Nu stiu ale cui sunt!

Calcaiul imi ajunge in fosa poplitee (gaurica din spatele genunchiului), deci clar sunt ale unui barbat..par curate!

Mi-am tras balerinii pe deasupra..arat cel putin caraghios dar nu-mi mai este frig la picioare..

Nu stiu de ce nu ma imbrac niciodata conform cu vremea. Nu nimeresc!

Eram singura in balerini azi dimineata, cu gatul gol..cateva balti pe trotuar..mi-am scaldat talpile in fiecare..

Probabil  pentru ca e luni. 

Am avut weekend-ul liber si asta m-a obosit cumplit..sunt "pe invers" din punctul asta de vedere!

Ieri am plans multe ore. Pana cand am obosit..Am fost melancolica si m-a cuprins dorul de cel pe care l-am iubit la fel cat ma iubesc pe mine. Adica foarte mult.

Azi sunt binedispusa..si somnoroasa.

Fiecare clipa pe care o traiesti iti poate aduce o revelatie. Suna cam pompos, dar sa spunem ca am avut si eu o revelatie seara trecuta..as fi putut s-o am mai demult, dar am tot amanat-o...eu am amanat-o.

Pentru ca sta in puterea noastra sa vedem lucrurile clar sau sa le privim ca printr-un geam securizat spart.

Realitatea este asa cum o percepi. Nu e buna sau rea. Ci e asa cum vrei tu sa fie.

De multe ori, poate de foarte multe ori am primit critici de tot felul. Ca sunt asa sau invers, ca nu e normal, ca nu e bine, ca nu se face, ca trebuia, ca..ca..ca...

De la oameni care traiesc in preajma mea sau de la unii care se poate sa ma fi vazut vreodata prin oras sau prin parc sau..

Toti ma cunosc, toti stiu ce e bine pentru mine, toti se pricep la sfaturi, toti detin deodata cheia posibilului meu succes..

Ehh, dragii mei..:)

Apreciez sincer grija voastra...pana si a celor care au confundat dreptul la libera exprimare cu mancatul de rahat in nestire. Si acum n-o sa-mi cer scuze pentru expresia rudimentara si plastica. 

Desi sunt rautacioasa de fel cand cineva ma ataca si sarcasmul meu e la fel de otravitor ca Furadanul, acum nu voi fi. Ma abtin.

Voi vorbi din suflet. Sincer si deschis.

Daca ati ajuns la concluzia ca cineva din viata voastra nu se mai potriveste cu decorul, renuntati la el. Simplu. Fara prea mult tam-tam. Poate e greu..o zi, doua..Si cu propozitia asta arunc in aer sentimentalismele.

Devin un om extrem de superficial si de rece cand simt batjocura si superioritate.

Fiecare are dreptul sa TRAIASCA.

Asa cum il ajuta capul, sufletul si ce mai are el..

Ingrijiti-va de fericirea voastra. Voi singuri. Cum stiti voi mai bine. Si daca acceptati sfaturi, aveti grija ca ele sa vina de la cineva care este intr-adevar un exemplu pe toate planurile...si care nu va jigneste..

Nu permiteti nimanui sa va ingradeasca. 

Libertatea e pretioasa..

P.S. - pentru Madalina Constantin
Iti multumesc foarte mult pentru gestul tau! Sper sa ne cunoastem in curand! :*

Because when I lost you, I lost myself..

Duminică dimineată. 
Stăteam în brațele lui până când adormeam înapoi..se trezea mereu înaintea mea..ieșea din dormitor în vârful picioarelor..deschidea televizorul..de pe canapeaua albastră urmărea emisiuni cu temă politică..apoi le comenta cu mine. Eu nu știam niciodată cine sunt toți acei oameni despre care vorbește..nu mă uitam nici atunci la televizor. Cred că președintele țării e Băsescu..și e suficient atât.

Făceam cafea și o beam în pat..
'' Păpușică, ce facem astăzi?''..la fel ca la discuțiile despre politică, eram mai mereu în dificultatea de a răspunde la întrebarea asta..
" Trebuie să mă gândesc" , îi răspundeam..."Păi gândește-te! "..." Nu pot așa..".."Dar cum?"
" Ia-mă în brațe.."..și mă trezeam cuibărită la pieptul lui..închideam ochii și fiecare celulă a corpului meu își dorea să nu se termine niciodată..
Adormeam.

Puține sunt momentele în care tânjesc după ce am avut. Și asta pentru că trecutul se îndepărtează cu aceeași viteză cu care mă apropii de viitor.
Nu vreau să uit nimic din ce m-a făcut să vibrez..din ce m-a făcut să plâng.

Mi-e dor să iubesc.

" Mergem la Timi's..mi-e poftă de profiterol..
Bine, păpu..ești gata în două ore?
Nu știu..fac tot ce pot.."



Probabil te voi iubi toată viața.

Nu avem timp..

Hey! 

Dupa multe ore de somn adanc si odihnitor, m-am trezit si mi-am asteptat noua colega, sa-i mai explic una, alta..abia am ajuns acasa de la serviciu si am mancat o ciorba de fasole cu ceapa..asa, la mic dejun..

Va spuneam ca nu plec fara casti si ca ascult muzica la limita fisurii de timpan..ochelarii de soare, un mot in varful capului..si contemplam peisajul..In autobuzul de Poiana, un nene..grasut..destul de in varsta..e transpirat si trage intruna de gatul tricoului..ma mai uit din cand in cand la oameni..autobuzul e plin de straini..ce usor de recunoscut sunt! Se imbraca ciudat si zambesc. Toti. Au fete senine, neinraite de viata sau neajunsuri..

Nenea cel grasut nu se simte bine..se vede de la o posta..

Se ridica la un moment dat si dupa cativa pasi spre cabina soferului, cade..

No..fain! Ma si gandeam..e al doilea infarct live pe care-l vad anul asta..

Lumea a inceput sa se agite..strainii, in mod special..Mi-am dat ochelarii si castile jos si m-am dus langa el..am facut ce am invatat la scoala. Calma si cu sange rece..Cand am ajuns in Livada Postei, venise deja o Ambulanta..a ramas pe maini bune..

Mi-am remontat castile si ochelarii si ma indreptam spre casa de bilete..Nici bine nu ajung, scot portofelul si pac..o mana intinsa in fata mea..si o fata inraita care cerea mila..si bani, evident.

Mi-am scos o casca.."Ajutati-ma, domnisoara, sa iau ceva de mancare..am 5 copii acasa.."

Hmm..impresionant! 

E mai inalta ca mine, mai bine facuta, are maini, are picioare, dar cerseste..

Revine cu aceeasi rugaminte, cu mai mult patos de data asta.." Ajutati-ma, va rog din suflet, am 5 copii acasa, sa iau si eu ceva de mancare.."

In portofel am intotdeauna prezervative. Simple, de fructe, cu striatii..sper ca doar rupte nu..

Scot unul, i-l pun in palma si-i zic.."Na, uite! Sa nu-l mai faci si pe al 6 lea.."

Imi iau bilet si plec. 

A ramas cascata tigancusa. 

Asteptand autobuzul, ma gandeam..cum naiba sa fii trist?!? De ce?! Pentru ce?!! 

Nu avem timp, oameni buni! Nu avem timp..

Fericirea vine din noi..nu poti sa astepti la nesfarsit ceva sau pe cineva care sa faca nu stiu ce si gata..esti happy! Prostii! Nu exista asa ceva..

Nenea cu infarctul poate ca a murit..poate ca nu..Tigancusa merge acasa deseara si poate mai proiecteaza unul..sau nu..are un prezervativ de mere! E verde..

E sambata. Sunt libera weekend-ul asta..dupa ce-mi fac manichiura si pedichiura, parul, fata, sprancenele si restul..voi merge in oras cu prietena mea.

Vorbeam cu ea mai devreme despre linia aia aproape insesizabila dintre dragoste nebuna si obsesie..

Maine va spun si voua ce concluzii am tras..

Pana atunci, fiti enervant de fericiti!

Pe curand!

Asl, pls..

Nu stiu daca si voua vi se intampla sa aveti atatea de facut, incat sa trebuiasca sa faceti o lista. Nu pun la indoiala ca fiecare are un program incarcat, insa eu am inceput sa scriu pe diverse hartiute ce trebuie sa fac, in ordinea prioritatilor...e usor patetic..Sa scriu pe blog nu era prioritate, dar am pierdut listuta si pana ma reorganizez, as vrea sa povestim un pic despre relatiile virtuale.

Aseara vorbeam cu cineva (un barbat) pe internet..nu eram la prima discutie. Mi s-a parut destul de ok pana acum, motiv pentru care am si continuat sa-i raspund..stie sa si scrie corect, ceea ce e o mare realizare in 2013. 

Imi plac oamenii care au propriile lor pareri, chiar daca se deosebesc de credintele mele. N-am fost niciodata o cretina obtuza sa ma dau cu capul de pereti ca sa demonstrez cuiva ca am dreptate. Sunt maleabila ca fire si foarte deschisa la cap. Insa aseara a inceput o mica disputa..sau o contrazicere..am incercat sa aplanez si sa-i explic ce cred eu..ma rog..ma uitam la display si asteptam sa iasa niste gheare, niste cutite, niste topoare..individul se certa cu mine mai rau ca doua femei pentru aceeasi rochie.

Am incheiat scurt orice discutie. A continuat sa-mi scrie. 

M-am pus la somn. Dimineata aveam 96 de mesaje. Trageti voi concluziile..

Ce dracu se intampla?

Am avut senzatia ca e rational si calm..imparteam cam aceleasi pareri, idei, etc..n-am mai citit ce mi-a scris dupa ce am inchis laptopul..si nici nu voi citi. Nu ma intereseaza.

Revin, deci, la intrebarea mea..ce dracu se intampla?

Timpul e o variabila extrem de pretioasa pentru noi toti..auzim si spunem in egala masura "N-am timp!"..

..de asta am inceput sa fac listute..nu am timp sa fac tot ce-mi propun pentru ca nu ma organizez eficient..ca si cu banii..nu conteaza cati ai, ci cum ii gestionezi..( cel putin teoretic! )

Si pentru ca resursa asta ni se pare atat de limitata si de pretioasa, incercam pe cat posibil s-o manageriem eficient. 

Statul la povesti pe internet ne permite sa facem si altceva simultan. Celor cu atentia distributiva, evident..

Eu nu am cum. 

Acum sunt la calculator, scriu..nu astept replica, ci scriu pur si simplu. Administratorul a vorbit in ultimele 10 min singur. Cand s-a oprit, am scos capul si cu ochii mari am intrebat " Ce-ai zis, Gabi?..N-am inteles nimic..vorbesti prea repede.." El, saracu', nu vorbeste repede..dar daca fac si altceva in acelasi timp, vorbeste singur. I-am explicat de multe ori ca pana nu vede ca ma uit in ochii lui, isi raceste cavitatea bucala exact degeaba..cei care ma cunosc stiu deja asta.

Dar sa revenim la ale noastre..

Internetul a devenit o optiune rapida, utila sau nu, in alegerea unui potential partener...

Relatiile care debuteaza in spatiul virtual castiga din ce in ce mai mult teren in detrimentul celor incepute in plan social sau real.

Deocamdata nu-mi caut un partener pe internet. Nu asta este motivul pentru care petrec atat de mult timp navigand , inotand si vaslind prin retele de socializare..repet, deocamdata!

Desi este extrem de comod..trebuie sa recunosc. 

Timpul de selectie este foarte scurt. Trei click-uri si te cam prinzi despre ce e vorba, macar din punct de vedere fizic. Inca trei ca sa-ti dai seama de stilul de viata..mai ales ca aceste retele sunt astfel constituite incat sa-ti ofere o imagine de ansamblu asupra persoanei cu care te butonezi..informatii ca varsta, loc de munca, studii, etc sunt trecute..in ideea in care nu sunt fictive, evident.

Discutiile de la un monitor la altul iti mai ofera si confortul unui spatiu securizat din punct de vedere afectiv. Nu ai contact fizic sau vizual direct, lucru ce ti-ar putea influenta comportamentul..Dar totodata, poti transmite informatii neconcordante cu starea ta de spirit..

Misterul care invaluie genul asta de relatie (ma refer la cea virtuala) poate fi extrem de incitant pentru unii.

Nu stii niciodata cine e dincolo de poza de avatar. Si nu ma refer  la faptul ca profilul ar fi un fake, ci la curiozitatea pe care ti-o poate starni o discutie cu cineva. 

Un mare dezavantaj il constituie in opinia mea, lipsa limbajului nonverbal. Absenta unor parametrii ca mimica, tonalitate, postura, privire, etc amprenteaza grav procesul cunoasterii unui om. 

Stim cu totii cat de importanta e comunicarea. Cu tot ce inseamna ea..daca te mai si pricepi cat de cat sa interpretezi niste gesturi, lucrurile devin mult mai clare.

Pe net, scuza-ma..:), :P, :D, <3...te iubesc, te sarut, te imbratisez..toate incep cu doua puncte plus ceva..

Daca esti langa mine, te prinzi ca sunt suparata sau extaziata si fara sa-ti spun eu..e suficient sa-mi vezi fata.

Usurinta cu care incep si se incheie aceste relatii este uimitoare. Ma refer la mine acum, pentru ca nu-s novice in astfel de intalniri. Dimpotriva!

Si aceasta usurinta da o oarecare dependenta de spatiul virtual. 

Este mult mai greu sa parasesti pe cineva in viata reala. 

Unfriend, block si gata! Case closed! In 2 minute am uitat si cum te cheama..

Un demers dificil il reprezinta intalnirea. Trecerea din virtual in real. Cei mai nesiguri isi fac probleme ca nu vor fi pe placul celui cu care au petrecut ore in sir discutand pe net. Cei mai siguri se intreaba pe drum "oare e naspa in realitate?"..si tot asa..

Pentru mine nu a fost niciodata ceva greu sa ma vad cu o persoana din lumea virtuala. Chiar deloc. Imi plac oamenii, ma inspira si-s curioasa de fel.. Unele experiente au fost foarte placute..am legat prietenii pe viata..Altele au fost asa..un fiasco..iar cele mai multe, un dezastru.

Spatiul virtual iti ofera sansa de a spune lucruri pe care poate nu le-ai rosti nici in gand, de a impartasi secrete, temeri si ganduri stiute doar de tine..fara ca o instanta sa te judece. Si daca te judeca, o face doar din taste..nu te impacteaza cu nimic. Poti sa fii cine vrei. Poti sa te comporti ca si cum ai fi altfel decat esti de fapt. Si combinari de n luate cate p..

Dar te depersonalizeaza.

Sa cunosti pe cineva ai nevoie de timp, atentie, interes si energie..nu prea dispun de niciunele.

Dar sunt satula de discutii interminabile pe net. Chiar sunt satula.

Si o sa-mi fac timp, o sa gasesc si energia necesara.. interesul meu va invia la un moment dat..si puse cap la cap, toate acestea ma vor conduce spre o relatie in adevaratul sens al cuvantului.

In care ating, simt, gust, sarut, imbatisez, cert, miros..vad..iubesc..cu adevarat.

Iesiti din zona de confort si mergeti la o bere cu cei cu care vorbiti ore in sir. Macar stii o treaba dupa aceea!

Succes! :)

Pagina oficiala Facebook! :)

Salutare!
Am creat o pagina oficiala pentru blog! Va invit sa dati Like si va multumesc!
Gasiti linkul mai jos!

Pe curand! :)


http://www.facebook.com/bucatidesuflet11

Wishlist..;)

Acasa..in sfarsit..

Am adormit tarziu noaptea trecuta..m-au framantat niste ganduri. Nu stiu ce fel de ganduri, am uitat pana dimineata..poate ca nu erau asa importante daca le-am uitat atat de repede...sau erau, dar le-am sufocat si ingropat in spatele casei..in gradina..in pamant.

Vantul m-a trezit. Suiera ingrozitor..mi-au si trecut deja prin cap imagini cu paru-mi zburand in toate partile..ma rugam sa nu ploua..macar atat.

Dupa sfantul tabiet de dimineata , adica spalat, machiat, cafea..am plecat spre scoala..

Miercurea, o data la doua saptamani, avem un seminar..Seminar care n-as putea spune ca-mi aduce nu stiu ce informatii suplimentare..dar daca e in programa, ne conformam.

De 4 ani avem acelasi cadru didactic..o femeie faina, dar deseori aroganta si tafnoasa, fara vreo baza..

Si ca de obicei, cand sa inceapa discutia, ca doar de aia e seminar, fiecare avea tot altceva de facut..

Ma uitam prin sala de curs..una desena, una se incheia la nasturi, alta-si tocea varful degetelor scriind de zor sms-uri..

Cand se intampla asa, de obicei ne da lucrare de control. 

Ma umfla rasul de fiecare data...am 30 de ani, imediat..Ma pedepsesti dandu-mi extemporal?!

Si numai ce aud..." Scoateti o foaie de hartie..."

Bun asa! Era previzibil..

Ma cautam de un pix prin geanta ticsita de prostii..am gasit si foaie intre timp...

Profesoara continua.."Scrieti-va numele intreg, grupa, anul si data de azi.."

Daaa! Stiiiim! Ne dai lucrare la fiecare seminaaaar!

Cand toata sala a incuviintat ca e pregatita, a urmat intrebarea...

"Cum te vezi peste 10 ani?"

Rahat. Ma dispera intrebarea asta! Ma dispera si la interviuri! Ma dispera peste tot!

In stilu-mi caracteristic, am inceput sa scriu..

" In primul rand, ma vad mai batrana cu 10 ani. Mai tanara, slabe sanse! Inca sper ca stiinta va descoperi elixirul tineretii si al vietii fara de moarte. Desi nu-mi doresc copii in momentul de fata (pentru ca nu-s destul de responsabila si sunt foarte comoda ), probabil ca o sa am..un baietel si o fetita. Pe fetita o s-o cheme Eva. Pe baiat, sa hotarasca taica-sau. Si daca tot a venit vorba despre asta, o sa am un sot iubitor si grijuliu. Si puternic..." Si am continuat cu planurile pentru viata profesionala..

Am strans foile. Profa le-a pus intr-un plic si am convenit sa le citim la intalnirea de 10 ani..

M-au incercat niste sentimente stranii..mi-au dat lacrimile, dar eram fericita..m-am emotionat, apoi mi-am revenit..si tot asa, pana la sfarsitul seminarului.

Cred ca am o problema. Pana azi, la acest seminar care nu m-a impresionat niciodata, eu nu m-am gandit ce fac cu mine. 

Viata mea a mers si merge un pic din inertie..n-am niciun plan. Absolut niciunul. N-am pentru ca nu mi-am facut. Nu fac de fel..

Imi programez chestii mici pentru durate scurte, le fac. Apoi altele..si tot asa..nu mi se pare rau nici in felul asta..dar cand a fost vorba sa-mi organizez viata la modul ipotetic pentru un deceniu, am dat din cliseu in cliseu..familie, copii, job. 

Oare asta ne dorim toti? Sau asa am fost educati?

Nu stiu daca vreau copii. Nici sot nu stiu daca vreau. Iar job..nu are rost sa mai spun..

L-am rugat pe tati sa-mi faca o cafea..ma doare capul, sunt obosita si trebuie sa ma apuc de invatat. 

Cat voi bea cafeaua, o sa fac o lista cu ce-am de gand in urmatorul an. Nu 5, nu 10..12 luni..

O voi tine in portofelul pe care tocmai l-am primit de la ai mei si o s-o citesc din cand in cand.

Am facut asta acum ceva timp. Scrisesem pe ea lucruri mici..permis auto, o alta placa de par, laptop, sa ma mut singura, etc..

Toate s-au intamplat..cand am gasit listuta, aveam deja alta placa, stateam singura si imi butonam laptopul..Deci, merge! 

Lista noua va cuprinde si un iubit..imi doresc un iubit..frumos, istet si amuzant.

Voi ce va doriti? V-ati gandit?

Toate bune! :)

Money, money, money..

Salutare, oameni buni!

Aseara am dormit tot la Alina, colega mea..la sfarsit de luna probabil imi face si factura..si pe buna dreptate! Am savurat o bere inainte de somn si din discutii in discutii, ajungem la concluzia ca peste 3 zile ar trebui sa predam lucrarile de licenta.
24 mai mi se pare o data asa, fara niciun Dumnezeu..m-am gandit in capul meu strasnic de destept ca deadline-ul asta a fost stabilit aiurea, data finala fiind de fapt 31 mai..dar cum nimeni nu respecta termenul, sa mai avem o saptamana la dispozitie sa trimitem lucrarile. Sper sa fie asa!

Am ajuns dimineata la pensiune si colega mea mi-a inmanat o lista luuuunga de persoane care urmau sa vina astazi la interviu. Intentionam sa mai lucrez la licenta, dar n-am mai apucat..am intervievat ca un director de resurse umane, la foc continuu. Si am si gasit pe cineva care se potriveste profilului..e un mulatru! Foarte fain mi s-a parut! :)
Si daca tot s-a facut aproape seara, nu are rost sa ma mai strofoc pentru licenta..o lasam pe maine..poate am mai mult timp! Daca nu, pana in 24 mai..ohooo...mai e o gramada!

Dimineata am infulecat niste covrigi stand pe banca si asteptand autobuzul. In fata mea, la cativa metri, a oprit o masina nemteasca. Neagra, curata si scumpa. La volan un barbat. N-am fost prea atenta la el. Ma holbam la masina..avea niste chestii rosii pe la cauciucuri..frane de ceramica, probabil..daca exista asa ceva..
Din dreapta coboara o fata. Nici prea-prea, nici foarte-foarte..Se saruta scurt si el pleaca.
Ea se aseaza langa mine pe banca. Are un ceas destul de scump si o poseta la fel de scumpa. In rest, e imbracata normal..ca sa nu spun modest.
Vine autobuzul...

Ati vazut Godzilla?
In momentul in care se deschid usile, cam asa se manifesta toata lumea..Te calca efectiv in picioare ca sa prinda un loc pe scaun. In multe dimineti le-am coborat toti sfintii. O data m-am certat tot drumul cu o baba care a dat cu mine de usi si de geamuri ca sa se aseze pe scaun...
Asta ca sa va faceti o idee..Cum n-am chef sa ma enervez de dimineata, astept sa urce barbarii, hunii si tatarii, si apoi ma instalez si eu langa geam, pe scara sau unde mai gasesc loc. In picioare, evident.
Am facut la fel si in dimineata asta..mi-am mancat covrigii si aproape de ora plecarii, m-am urcat in autobuz.
Langa mine, fata de pe banca..
Si ma gandeam..cu siguranta merge la serviciu. Cel care a lasat-o in statie era, probabil, iubitul ei..
Destul de contrastant..el o masina foarte scumpa, ea, cu autobuzul..probabil lucreaza la vreun hotel, receptionera sau ospatarita...Imi dau castile jos, ii caut privirea si dupa ce o dezarmez cu un zambet ( era incruntata ) o intreb.."Ai idee la cat pleaca primul autobuz spre Poiana? Nu m-am uitat pe program.." Ea imi raspunde ca pleaca la ora 6..
Am mintit. Stiam la cat pleaca. Fac naveta de mult timp...
Si am inceput sa povestim verzi si uscate. In drumul de 20 min am aflat unde lucreaza, ca e studenta, cu ce se ocupa iubitul ei si multe altele..La final de statie ne-am urat una alteia "serviciu usor" si ne-am vazut de drum.


Si atunci s-a nascut o curiozitate in capul meu, despre care v-am spus mai devreme ca e destept..
Cat de tare isi pune amprenta diferenta de clasa sociala intr-o relatie amoroasa? Cat conteaza daca unul este sarac si unul bogat? Ar putea merge? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?

In societatea noastra draga si fara de cusur se promoveaza in mod uzual si sistematic un cult al personalitatii si implicit al diferentierii, fapt ce va genera consecintele de rigoare asupra vointei de asociere a indivizilor.
E ca si cum EU ma imbrac in verde fosforescent si tot restul lumii poarta haine portocalii fosforescent.
Toti iesim in evidenta, dar EU vreau sa ies mai tare..
Nu stiu ce inseamna sa fii bogat, ca si suma de bani. Cum nu stiu ce inseamna sa fii sarac, tot ca si suma de bani. Sunt doua notiuni relative si volatile...si foarte, foarte subiective.
Cred ca ar fi ideal sa construim o iluzie a transgresarii fronturilor dintre clasele sociale printr-un efort individual...macar pentru o clipa sa ne simtim EGALI.

Am trait toata viata modest. Poate foarte modest.
Cand eram copil, nu ma deranja. Pentru ca ma preocupau jocul si rochitele, atunci cand le aveam..Nu as putea spune ca mi-a lipsit ceva din tot ce mi-a fost necesar sa cresc. Dar au fost lucruri pe care mi le-am dorit si nu le-am avut. Nu invinovatesc pe nimeni pentru asta...Dimpotriva!!! Intelegerea si linistea in care am trait au contat mai mult decat orice altceva..si vad asta acum, cand sunt adult...

Tin minte ca in liceu 95% din colegii mei se meditau. La o materie, doua, noua..
Niciodata n-am facut meditatii. Nu mi-am permis. Si nici n-a fost nevoie. La momentul ala as fi vrut sa merg si eu alaturi de ei, dar ar fi fost un efort financiar prea mare..Si cum o mana o spala pe cealalta, invatam singura acasa, avand rezultate de multe ori superioare la invatatura..dar tot mi-a ramas un sentiment ciudat cand ma gandesc la asta..

Situatia mea financiara nu ma complexeaza. Atata AM, nu atata SUNT..cine poate vedea asta dincolo de hainele pe care le imbrac, dincolo de faptul ca merg cu autobuzul, e ok..cine nu, e tot ok..

Cu privire la relatiile intre oameni din clase sociale diferite..nu cred ca merg.
Prapastia se adanceste direct proportional cu fiecare leu pe care unul sau celalalt il are in plus, respectiv in minus. Si asta pentru ca lumea noastra e atat de materiala, incat imi vine sa vomit.
Ne axam pe deosebirile dintre noi ( financiare ), in loc sa cautam puncte comune si asemanari.

P.S. Esti prea bogat pentru mine! Imi pare rau! :)

A fi sa a nu fi..abordat...aceasta e-ntrebarea!!!

Stiti..exista subiecte de discutie pe care, daca le deschizi, pot dura pana iesi la pensie..

Unul dintre ele ar fi tema postarii mele de acum..

Cine face primul pas intr-o relatie? 

El? 

Ea? 

Are sau nu are importanta? 

Ce urmari are in functie de situatie? 

O sa incerc sa ma detasez de experientele mele trecute, pentru ca , de fiecare data, fara exceptie, cand mi-a placut un barbat, l-am abordat fara sa ma gandesc ce si cum..

In general nu ma gandesc ce si cum..Prefer sa fie o surpriza chiar si pentru mine. Nu vreau sa-mi traiesc viata cu precizia unui ceas elvetian. O las pe mama Omida..tre' sa fie tare plictisitor sa stii dinainte si tre' sa fii si usor imbecil sa traiesti cu impresia ca poti controla totul..ti se pare! 

Cum va fi perceputa o femeie care, in detrimentul statului si asteptatului cumintica pe bancuta, sprijinandu-si barbia fina in podul palmei, prefera sa actioneze? In maniera ei, fireste..

Cum va fi perceput un barbat care, desi da el niste semne ca ar vrea ceva de la tine, se rezuma la " a da semnale", fara sa faca si ceva palpabil?

Pai hai sa ne gandim..

Daca as intreba-o pe mama, cred ( doar cred, nu sunt sigura! ) ca mi-ar spune ca el trebuie sa fie cel care initiaza ceva-ul..apoi, timpul si actiunile celor doi vor hotari cum decurg lucrurile..Tati a stat dupa fusta ei, ii aducea prajituri, o scotea la film..Eh, ce vremuri..

Acum e la serviciu, dar maine o intreb. Chiar sunt curioasa de parerea ei..

Cred ca am auzit in egala masura opinii perfect opuse. Fiecare a venit cu argumentul sau. Niciuna nu mi s-a parut buna sau proasta, ci doar o parere. 

In mine are loc o lupta..desi incerc sa nu ma raportez la viata mea, nu pot. De asta am blog. Nu pot sa fiu obiectiva. Imi pare rau..

Deci, toata viata mea am facut primul pas, cand m-a interesat un barbat. Fara exceptie si fara discutii prea multe. Te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut..? Foarte rar am fost in situatia in care sa-mi placa si sa nu fac nimic..asa, sa vad ce se intampla..si ghici! S-a intamplat exact ce am facut : NIMIC.

De obicei fac ce-mi vine in cap. Si ma intreb, spontaneitatea vis a vis de asta este sexy? Sau sperie un barbat? E flatant pentru un EL sa fie abordat? Sau il demasculinizeaza ( in opinia lui, nu a femeii care a facut primul pas ) ?

Probabil personalitatea mea este de asa natura si m-am obisnuit sa-mi iau singura ce imi trebuie..nu sa astept sa-mi dea cineva..

Barbatii pe care i-am acostat de-a lungul timpului n-au parut deranjati de asta..cel putin in prima faza..Unii m-au parasit pe motiv ca-s prea sigura pe mine si ii intimidez. Serios?! Pai ce sa fac? Sa stau si sa astept pana cand imi atarna fata, nu ma mai ajuta gravitatia si incep sa mi se lase diverse parti ale corpului, considerate puncte de interes in momentul actual? 

Nu, merci. 

Altii m-au refuzat. 

Se spune ca numai nebunii nu se opresc niciodata. Cred ca o doza am si eu. Ca eu chiar nu m-am oprit. Am zis intotdeauna.."Aaa, nu ma vrei?! Pierderea ta! " Desi nu eram total de acord..dar asa, compensator pentru infrangerea suferita..Si aceasta karma care nu-si ia niciodata concediu, mi i-a adus pe rand inapoi..acum ma vroiau ei..Treceti peste, flacai! Oferta mea e expirat! Demuuult! 

Am avut o relatie superba cu un barbat. L-am "agatat"  intr-un bar si am fost cativa ani impreuna. Am discutat cu el despre asta si nu i-a displacut..din cand in cand ma sicana si-mi spunea..

" Papusica, tre' sa am grija cu tine..daca-l vezi pe vreunul in oras si ti se pare fain, tu te duci si-i ceri numarul de telefon..." Ii raspundeam de fiecare data " Eh, si eu tre' sa am grija cu tine..daca vine una faina ca mine si-ti cere numarul de telefon, i-l dai fara sa clipesti..deci suntem chit."

Mi-am pastrat obiceiul pana acum. Cred c-o sa-l am toata viata. Face parte din mine. Si nu stiu exact de ce. Cred ca nu am rabdare. Nu am rabdare sa faca ala ceva. Si daca fac eu primul pas, macar vad..e alba sau e neagra. Si nu pierd vremea aiurea..

Pe partea cealalta, tanjesc si eu dupa ceva..dupa tot cortegiul  unei grandioase si romantice cuceriri. 

Nu-mi amintesc cand m-a cucerit cineva ultima data..in sensul contextual al expresiei. Cred ca in adolescenta mi s-a intamplat sa-mi " faca curte " vreunul..

Acum nu. Probabil pentru ca stau la bloc. Sau le fac eu lor si nu mai apuca.

Of..ce dilema..

Ca idee de final, daca tot am vorbit numai despre mine, sa stiti ca m-as simti magulita sa fiu curtata. Cu toate ca nu-s o romantica incurabila, ci mai degraba o femeie pragmatica si rationala, mi-ar placea tare mult sa apara un el care sa ma cucereasca..cu tot ce inseamna asta..

M-am dezbracat de mult de traditionalisme si am mototolit si aruncat conceptiile vechi. Daca tot strigam ca vrem egalitate intre sexe, atunci hai sa si facem ceva in directia asta..

Cam asta este si deviza mea..

Daca te simti comod, fa tu primul pas! Daca nu, lasa-l/o pe el/ea..Important e sa conturati ceva frumos, dupa ce v-ati fi gasit unul pe celalat.. 

Toate bune! :)

Femei, femei..e plina lumea de nebune..

Good morning, dragii mei!

Iata-ne ajunsi la inceput de saptamana..

Stau in fotoliu, cu laptopul pe genunchi, tocmai mi-a adus mami o cana de cafea..

S-a apucat de calcat un maldar de haine si-mi zice .."calc astazi ca maine e Sf Constantin si Elena.."

Eu cum n-am treaba cu sarbatorile, am aprobat ca si cum stiam deja..nu de alta, dar ar fi in stare sa ma puna sa invat calendarul pe de rost..sa nu cumva sa "fac treaba cand e cruce rosie"..Ar trebui sa stie deja ca eu nu prea fac treaba..deloc..mai ales acum, ca stau cu ei..Asa e mama..de asta o iubesc! 

Ma uit in coltul din dreapta jos al display-ului.. 20 mai..A trecut aproape jumatate din 2013!!!

Cand?!

Ieri, dupa ce am iesit din tura, am ajuns acasa si am luat masa cu ai mei..cu toti ai mei (  sora-mea cu Emma si cumnatul meu..) 

Nu-mi place sa dorm la pranz..niciodata nu mi-a placut..am senzatia ca pierd ziua dormind..Dar ieri eram epuizata.

Dupa doua ore de somn, m-am trezit nervoasa, ciufuta si buhaita..

Am plecat cu Timi sa bantuim magazinele..isi cauta si ea, draguta, niste balerini..cred ca mai are 400 de perechi..dar vroia unii negri..

Si am luat la rand magazinele..la recomandarea mea, intram intr-unul de care eu stiam de pe vremea cand stateam in Timisoara..produsele sunt de calitate si destul de accesibile ca pret.

Si intram..ca intr-o imparatie a pantofilor, in fata ochilor nostri, ai mei - umflati, ai ei -  caprui..se desfasura o parada de articole de incaltaminte..multe modele si culori ne incantau privirea..

Ca sa fim eficiente, ne despartim..eu ii stiu gusturile, desi difera tare de ale mele..Cadem de acord pentru o pereche..dar numarul expus nu era potrivit pentru piciorusul prietenei mele.

Cerem ajutor vanzatoarei.

Le las sa discute si ma retrag, contempland o pereche cu toc de 12 cm..imi plac chestiile mari..fara vreo aluzie.

Dupa cateva minute, ma intorc sa vad daca s-a hotarat sau nu..O gasesc pe  Timi a mea neagra de nervi..daca te uitai cu atentie, ai fi vazut ca incep sa-i iasa coarnele prin par..

Si vanzatoarea tipa! Dar TIPA, bai nene..

Eu, incurcata putin.ma uit cand la una, cand la alta..nu prea intelegeam..

Balerinii pe care ii probase erau 35. Ea poarta 36. Adica, e simplu. Ii erau mici. Punct.

Din exces de zel sau din nu stiu ce exces, vanzatoare incepe sa-i explice, ridicand vocea progresiv si gesticuland cu toate extremitatile, ca "are aparate speciale si ii bate acolo la calcai pana cand i-s buni , din 35 ii face 36 in cateva minute, fara probleme.." 

Finuta si civilizata, Timi ii multumeste pentru intentie, dar ramane la parerea ei..balerinii sunt mici.

Vanzatoare..mai rau! Striga si da din maini..

Am avut senzatia ca viitorul omenirii depinde de vanzarea acelor balerini..a urlat pana ce noi am iesit din magazin..ca ea are scule si instrumente necesare sa..

Eu ma prapadeam de ras..Timi era transfigurata de nervi..o cunosc si stiu ca nu-i place circul. De niciun fel.

Ne-am oprit la o cafenea..am fi vrut sa stam sa ciugulim ceva, dar nu mai era niciun loc liber..asa ca, dupa ce ne-am luat fiecare ce a poftit, am stat pe o bordura in Piata Sfatului..alaturi de niste batrani, copii si porumbei..

Luasem bilete la teatru pentru ora 7..sederea pe bordura a fost relativ scurta..

Piesa de teatru..ce sa zic..Excelenta! Am ras cu lacrimi..m-am deconectat si m-am destresat..

Dupa teatru, am mai dat o raita la mall..ma uitam la noi, la mine si la ea, cand am intrat intr-unul din magazine..cred ca asa erau Homo sapiens cand plecau la vanatoare..desi magazinul era relativ gol, fiind si tarziu..Nu stiu cum sa va explic..femeile sunt dubioase la cumparaturi..

Atunci se observa cel mai tare sentimentul proprietatii sau al viitoarei proprietati..si sa fereasca bunul Dumnezeu sa puna alta mana pe fusta TA..sa fie numai una..Incepe al 3 lea Razboi Mondial..pot sa garantez..

Amuzandu-ma in sinea mea de cat de rudimentare suntem cand e vorba de cumparat haine( nu stiu alt cuvant..asta mi se pare ca merge ca uns..) aud : " Cine a pierdut o fetita pe nume Irina, este asteptat la casa  de la etaj..." 

Dupa 10 min, anuntul se repeta..

WTF!!!!

Femei nebune!!!

Va pierdeti copii, dar va gasiti rochia perfecta..Bun asa!

Ziceam mai sus ca femeile sunt dubioase la cumparaturi..iata si o exemplificare pe masura..

Mananc ceva, imi aranjez parul si plec..am o groaza de treaba azi!

Sa aveti o saptamana cu realizari!

Pe curand! :)

Tipic..:))))

Asa da. Sunt mai fresh decat un fresh de portocale astazi..

Am ramas peste noapte la Alina, colega mea de facultate..de fiecare data dorm excelent la ea..nu stiu ce are apartamentul ala..dar ma simt foarte bine in el..

Ieri, dupa scoala, am fost cu fetele sa ciugulim ceva si sa bem o cafea..Dupa ce am adormit in fund pe scaun la laboratorul de medicina de familie ar fi fost ideal sa imi teleportez fizicul obosit acasa, dar n-am putut refuza invitatia colegelor mele..asa ca ne-am dus..am mancat si am povestit..Cand ne-am hotarat sa plecam, cautam din priviri ospatarita..vad la o masa o tipa bruneta cu parul lung..mi s-a parut ca e fata care s-a ocupat de noi..fara nicio ezitare, ridic mana dreapta si scriu in aer "Nota", zambindu-i amabil printre cearcanele care imi ajunsesera deja la barbie..

Tipa face ochii mari, vizibil deranjata de cerinta mea..Imi dau seama in secunda urmatoare ca si ea e clienta, la fel ca noi.."Aoleu, imi cer scuze..am crezut ca.." si am zambit larg, naucita de propria-mi gafa..atitudinea mea a adus o schimbare in a ei..mi-a zambit inapoi si mi-a spus " o sa-i spun sa va faca nota.."

Colegele mele radeau. Radeam si eu..

Pana la urma, ce-am facut asa grav?! De ce s-a uitat asa urat? Nu ii convenea statutul de ospatarita? Extraordinar! E si asta o munca! Iaca, domle'..ce fite..

Pe la pranz am ajuns acasa..n-am putut sa adorm de oboseala..Am suferit alaturi de Carrie din Sex and the City..s-a despartit de Big..atat de tare seamana povestea lor cu a mea..off..nu suport barbatii nehotarati.

Cred ca am atipit vreo 20 de minute..ma durea capul cand m-am trezit..M-a sunat Alina si m-a invitat la un suc de mere..cu votca, evident..

De cand m-am reintors acasa, am dormit doar o noapte la ai mei..nu mai suport sa stau acolo..seara, cel putin, parca am paraziti intestinali..ca sa nu spun altfel..si trebuie sa plec! Chiar daca nu fac nimic deosebit, nu ma mai vad stand in Codlea..Abia astept sa ma mut inapoi!

Am plecat spre Alina. Am fost necajita pe drum pentru ca mi-am uitat castile acasa..:( Nu mi-am dat seama ca am o dependenta de ele pana ieri..

Am ajuns in Brasov, m-am urcat in troleu ascultand discutiile celor de langa mine ( fara sa vreau! ) si am coborat la Hidromecanica..colega mea locuieste pe langa liceul Mesota..

Pentru cei care nu cunosc zona, vreau sa va spun ca exista un pasaj subteran pentru pietoni..pasaj care te scoate pe partea cealalta..

Mmm..n-am avut chef sa trec prin pasaj..era si tarziu si mi-a fost teama..am decis sa traversez asa, printre masini..M-am asigurat si cand am considerat de cuviinta, am rupt-o la fuga spre partea cealalta a strazii..Veneau masini din toate partile..si asa m-am trezit ca faceam si eu sensul giratoriu, ca orice alt participant la trafic, doar ca eu eram pe jos..Dupa cativa metri, o masina de Politie se apropie..Am intepenit. Prima mea intentie a fost sa vorbesc in engleza..am mizat pe nationalismul organelor, nicidecum pe faptul ca nu ar fi vorbit o limba de circulatie internationala, macar la nivel conversational..

" Sarut mana! Dar..ce faceti, domnisoara?! "

" Ăăăăă...fac sensul giratoriu.."

" Pai pe jos?! "

" Pai pe sus? Daca n-am masina, eu ce sa fac?! "

Hohote de ras...

Eu.."Mi-e frica sa trec prin pasaj la ora asta! "

" De ce va e frica? Sunt sobolani? "

" Da..cu doua picioare! "

Din nou hohote..

M-au intrebat unde merg..le-am spus ca aici, in apropiere..s-au oferit sa ma conduca.." cu sirena? ", i-am intrebat.."Fara sirena, domnisoara..va place galagia din ce pot sa observ.." Ohoo..si ce-mi place!!!

M-au poftit sa traversez in siguranta, avand in vedere ca se facuse o coloana imensa in spatele lor..le-am urat  " o seara placuta " si mi-am contiunat drumul pe bordura, pretioasa si aranjata..Dupa ce am facut sensul in intregime, am semnalizat ca voi schimba banda si  fluturandu-mi parul, am ajuns sanatoasa pe trotuarul opus..

Alina ma astepta cu votca..a venit si Iulia cu clatite..Dupa doua ore de povesti si ras isteric, ne-am imbarcat in pat..De atunci nu mai stiu nimic..

Dimineata m-am trezit cu semne pe fata de la perna..foarte odihnita! Am plecat spre serviciu si Alina mi-a imprumutat castile ei..

Ma apuc sa mai lucrez la licenta..ca ma preseaza timpul! 

Un weekend relaxant va doresc!

Toate bune! :)

Home..sweet home...

..ca de cand nu ne-am vazut, muuuulta vreme a trecut..nu stiu de unde stiu asta..si tinand cont de avansata stare de somnolenta ce risca sa se transforme in obnubilare, nici n-o sa fac vreun efort sa-mi amintesc...mai sunt capabila de 2 sinapse pe ora, si alea prapadite si rahitice..sper sa reusesc sa termin de scris..

Dar de unde oboseala asta? Ei, bine..dragii mei..simtindu-ma in putere, tanara si nelinistita, am iesit aseara in oras. Pana la 3 dimineata..

Dar sa incep cu inceputul..

Devenise aproape telul vietii mele sa ma hotarasc intr-un final unde ma mut.

Si va spuneam ca mi-am desenat si mi-am schitat avantaje si dezavantaje, ca am tratat exhaustiv fiecare varianta..Nu vroiam sa ma intorc la ai mei...desi avem o relatie foarte frumoasa..Mi se parea ca o iau de la capat..Am refuzat vehement si am cautat o alta varianta. Am si gasit. 

Se spune ca marile revelatii apar in momente de maxima...hai sa-i spunem intimitate..pe toaleta.

De ce as fi eu exceptia de la regula?! 

In dimineata cu pricina ( adica acum doua zile ), am meditat pret de 3 secunde si am luat pentru a mia oara o decizie. Ma mut acasa, la parintii mei..e adevarat ca pentru o perioada foarte scurta, o saptamana, maxim doua..pana ce se va elibera apartamentul din Scriitorilor. 

Si acestea fiind spuse, i-am spus prietenei mele pe care, apropo, am disperat-o cu modul in care m-am razgandit si strarazgandit, ca ma mut acasa. Tot ce a mai putut sa spuna a fost "Doamne fereste! Nu te mai suport! " Si pe buna dreptate..

Si asa, amandoua, la cele 40 kg/buc, am carat bagaje pana ni s-au lungit mainile..s-a lasat cu febra musculara si dureri articulare..la mine, cel putin..

Caram si blestemam..si tot asa..pana cand am terminat. Odata ajunsa la ai mei, se repeta povestea..

Dupa ce m-am instalat cat de cat, am iesit cu Timi la o bere si un papanas ( e pofticioasa, draguta de ea..)..

Am picat seara ca o musca pe care tocmai ai lovit-o cu un slap..Si dupa un somn asemanator unei come de gradul 4, m-am trezit..

:)...totul pus la punct, curat..nici o haina aruncata aiurea..Indiferent ce aveam nevoie, erau toate acolo..sub nasucul meu..Uitasem ce BINE e acasa..

Am lenevit toata ziua, in halat de baie si cu parul in toate directiile..am stat in pat, m-am uitat la un film, am citit..am mancat, am dormit..fara vreo grija ca trebuie sa fac altceva. Ca in concediu..parca asa era in concediu..nu mai stiu..ultimul l-am avut acum cativa ani..

M-as marita cu maica-mea si cu taica-meu..e lesne de inteles de ce..

Aseara, insa, n-am mai avut stare in casa..asa ca am stabilit in cateva minute o iesire cu fetele la zbenguiala..Am avut parte si de o prezenta masculina absolut incantatoare..:)

Dar nu vreau sa dezvolt acum..

Cu toate ca am dormit 3 ore lesinate si dimineata simteam efectiv ca se apropie sfarsitul, am avut o seara de joi relaxanta, amuzanta, galagioasa si interesanta..

Iar faza asta mi se potriveste ca o manusa..!

S-aveti spor! Inca putin..e vineri!!

Eu voi hiberna cateva ore..

Pe curand! 

La antipod. Femei si Barbati.

Ceata.

Si la propriu, si la figurat!

Ieri mi-am facut bagajele. Ma apucase disperarea la un moment dat. Mi-am aruncat un sfert din lucruri..nu le purtam, oricum..nu stiu de ce le-am cumparat.

Femeile au o problema din punctul asta de vedere. Folosim shoppingul ca pe o terapie. Nu stiu daca are rezultate reale, dar fiecare chestiuta nou achiziotionata ne aduce un sentiment de bucurie..e si asta o metoda de a-ti completa golurile..macar pentru o perioada..

Bodroganeam si impachetam..si nu mai terminam..Soc si groaza la final..douazeci de genti, gentute, gentulite, plasute, saci si altele..multe dintre ele se vor intoarce acasa la parintii mei iar cele de sezon ma vor insoti de acum incolo. Locul in care ma mut e dotat cu un dulap micut..ma vad nevoita sa ma abtin in a-mi mai cumpara prostii. Trebuie, deci, sa-mi tratez altfel depresiile..

Am dat vina pe apropiatii mei ca ma bulverseaza si ma incurca in a lua o decizie buna cu privire la mutat si job.

Nu. Nu e vina lor. Eu sunt aia nebuna si indecisa..Dar e incredibil cum se ivesc niste ocazii din senin si atunci trebuie sa reevaluez situatia.

De exemplu, mai devreme o tipa mi-a scris si m-a intrebat daca nu vreau sa lucrez la un cabinet stomatologic. Am stabilit o intalnire maine dimineata. Aseara luasem decizia de a ma muta la pensiunea la care lucrez. Acum nu ma mai avantajeaza. Si asa am tot patit in ultima luna!

Imi cer scuze pentru fapul ca eu v-am ametit si v-am innebunit de cap!

Stiu unde a mut! Am luat decizia si e definitiva!

La sfarsitul saptamanii sper sa fie toate la locul lor..apoi cateva zile de acomodare, si gata!

Incep un nou capitol..

Mai demult am citit o carte despre cum sa comunici mai bine si mai eficient in relatiile cu cei din jur si in special cu sexul opus. Am strabatut-o relativ superficial din moment ce nu prea mi-a ramas nimic in cap. Trebuie s-o caut si s-o aprofundez..dar sa ma mut intai.

Grosso modo era vorba despre diferentele dintre femei si barbati raportat la diferite situatii de viata si despre deosebirile dintre ei ca si entitati.

Mi-am amintit de ea din cauza faptului ca, in toata perioada asta asemanatoare unui tsunami, am discutat cu femei si barbati deopotriva, cautand o solutie.

Cu mama, cu sora mea, cu prietena mea, cu o parte din colege de munca sau facultate..Cu tata, cu George, cu Pupu, cu Ionel, cu Mihai cel frumusel..

Cred ca taberele s-au constituit in mod egal din punct de vedere numeric.

Si azi, sufocata de incertitudini, obosita si imbracata total aiurea pentru vremea de afara ( nu mi-am mai desfacut bagajele!!! ), am stat si m-am gandit de unde naiba vin diferentele astea! Problema mea era ACEEASI, indiferent cui povesteam despre ea. Solutiile si sfaturile pe care le-am primit contrastau puternic.

Asa ca am facut ce faceam la gradinita. Am desenat..am facut o schita..am mazgalit pe o coala A4 avantajele si dezavantajele diferitelor solutii pe care le-am primit de la apropiatii mei, scriind in dreptul lor numele celui ce m-a sfatuit sa fac asa.

M-a ajutat foarte mult! Drept urmare am reusit sa iau o decizie. Una buna. Nu stiu de ce mi-a luat atat. Trebuia sa fac asta mai demult..Whatever..

Apoi am privit opera de arta in ansamblu. 

Toate femeile m-au sfatuit, fara nimic concret.

Toti barbatii mi-au oferit solutii, fara sa accept vreuna.

Si in felul asta mi s-a aprins ditamai neonul in cap! 

Corelat cu ce scria in cartea aia, mi-am amintit de aceste diferente dintre noi si ei.

La antipod. Asa suntem.

Foarte mult timp mi-am vazut relatiile ca pe o lupta! O lupta cu..habar n-am cu cine..o lupta cu EL, cred..pentru ca n-am stiut la momentul acela niste lucruri. Si mai bine ca nu le-am stiut ! 

Diferentele dintre mine si EL nu erau doar normale, ci si foarte previzibile...

Cei mai multi dintre noi ne iubim partenerul ( asta daca avem unul..:))) ..Eu voi vorbi din experientele mele trecute ...) dar la aparitia unui conflict, nu stim cum sa procedam spre rezolvarea situatiei.

Si atunci, caramida peste caramida, zidul neincrederii si al resentimentelor se ridica si ne impiedica sa privim in zare..spre ceva ce ar putea fi frumos, curat si de durata.

E ca o amnezie selectiva..uiti in momentele acelea ce te leaga de omul tau, de ce te-ai indragostit de ea, ce momente ati trait impreuna, ce planuri v-ati facut... Alzheimer sufletesc..

Imi amintesc foarte clar, desi a trecut timp serios de atunci, cum schimbarea atitudinii mele era urmata parca de o oglindire..daca eram vesela si draguta, raspunsul era pe masura. Daca imi scoteam ghearele, respectivul se simtea automat vizat, ma contrazicea sau ma evita..Si n-am putut sa pricep niciodata de ce..Ca un nod de cravata..cu cat trageam mai tare de partea libera, cu atat se strangea in jurul gatului..de cele mai multe ori indispozitia mea deriva din prostii..el nu era vinovat. Dar nici bine nu deschideam gura, ca ma si trezeam cu un catalog de solutii..care mai de care mai practica si mai logica, dar inutila! Eu doar vroiam sa ma plang ca m-au strans balerinii..Ia-ma in brate si pupa-ma! Nu ma sfatui sa nu-i mai incalt! Atata ma duce si pe mine capul..

La fel si invers..ma trezeam dand sfaturi interminabile ca presedinta unui Comitet de Perfectionare, fara sa mi le fi cerut cineva vreodata. Dar vroiam sa ajut! Probabil jigneam..cu siguranta jigneam.

Constiinta de sine a barbatului se defineste prin capacitatea sa de a obtine rezultate. De asta ofera instinctiv solutii. Pentru orice. Oricand. E enervant! 

Autonomia este un simbol al eficientei, competentei si puterii, din punctul de vedere al unui barbat. Sa ii oferi un sfat daca el nu l-a cerut este ca si cum ai considera ca este incapabil sa se descurce singur. Mare greseala!

Perceptia sinelui pentru o femeie este reprezentata de sentimente si calitatea relatiilor ei. Noi respingem solutia! E ca si cum eu vorbesc, tu n-ai chef sa asculti si zbaang! Imi dai cu rezolvarea in cap! Taci..

Nu asta e ideea..

Eu cred si simt ca a te indragosti este intotdeauna un miracol..pare ceva desprins din basme..detii toata puterea, intelegi toate misterele, descoperi toate frumusetile vietii reflectate in ochii iubitului tau. Si totul pare etern..Pana cand viata de zi cu zi isi cere drepturile si ne face acuzatori, iritati, pretentiosi si intoleranti.

Si asta doar din simplul fapt ca nu acceptam deosebirile dintre noi. E pacat sa se duca totul de rapa..

Daca as avea acum o relatie, as face greseli cu siguranta..dar nu pe aceleasi..Mi-e clar ca "buna ziua" ce se intampla intre oameni si de unde izvorasc problemele...

P.S. Sunt pregatita sa ma indragostesc..m-am vindecat.

Sex. Si emanciparea muierii, cum ar spune Legionaru..

" Dupa parerea mea emanciparea muierii,este o tampenie!pt ca sa recunoastem ele nu pot face nimic altceva decat sa nasca plozi,sa faca mancare si sa desfaca picioarele!il apreciez pe tata pt ca a linsato in bataie pe mama,si eu fac la fel iar fata mea sper sa aiba acelasi tratament! "

Asta am gasit pe un forum..un anume " Legionaru " isi exprima pe cat de direct, pe atat de grotesc, parerea despre ceea ce se vrea a fi emanciparea femeii. In cinstea si onoarea stimabilului, voi tasta pana la finalul postarii doar cu degetele mijlocii.

Ieri discutam la telefon verzi si uscate cu Mihai, frumuselul din Bucuresti..si am ajuns la un moment dat sa vorbim despre femei, barbati, relatii si sex. Usor dezgustat, mi-a descris o parte din experientele traite alaturi de femei..

Am concluzionat impreuna ca emanciparea asta a femeii, subiect greu de digerat pentru unii, imposibil de inteles pentru indivizi ca Legionaru si perfect normal in viziunea feministelor, se reduce la faptul ca femeile au ajuns sa faca sex ca barbatii. 

Emanciparea, ca si semantica, nu se intersecteaza cu sexul...cel putin in definitia din DEX!

In lumea in care traim noi, femeile pot avea la fel de multi bani ca si barbatii, pot conduce aceleasi masini scumpe, sunt educate, au functii de conducere si cel putin teoretic, au aceleasi drepturi si obligatii ca si reprezentantii sexului musculos si plin de testosteron.

Si vazand ele ca pot deschide gura fara sa fie omorate cu pietre in piata publica, duminica dupa slujba, au ales sa faca exact ce vor. Cand vor. Cu cine vor.

E demult stiuta treaba ca, un barbat ce se angajeaza intr-o multitudine de relatii ( de regula care implica sexul ) este perceput in societate drept un macho. Cel putin in ochii tovarasilor de bere..in ochii femeilor, este repede catalogat ca fiind afemeiat sau curvar, daca ar fi sa ma exprim plastic..si cu toate astea, nu prea ne dam in laturi in a iesi la o cafea cu un "curvar", ba ajungem sa ne si placa si traim cu speranta ca "se va schimba pentru noi". E discutabila treaba..Nu vrea sa intru in amanunte..

E la fel de bine cunoscut faptul ca o femeie care procedeaza la fel, primeste urgent o eticheta destul de greu sau chiar imposibil de indepartat. Si alaturi de numele respectivei, se va regasi de cele mai multe ori si apelativul "curva".

Ei, bine..pai haideti sa facem un calcul simplu..

 - un barbat se culca cu 10 femei = MACHO

 - o femeie se culca cu 10 barbati = CURVA.

De-a lungul timpului, intreband in stanga si-n dreapta, am primit fel de fel de raspunsuri absolut naucitoare..nici n-as sti sa reproduc vreunul..cu preponderenta de la barbati le-am primit, alaturi de un aer superior, evident.

Femeile nu stiu ce sa raspunda la asta..isi exprima doar nemultumirea si de fiecare data, in incheiere, cu o frunte incruntata, toate spun " Nu e corect! "

E amuzant. Pentru mine e amuzant !

Sunt proiectata in asa fel incat sa nu ma intereseze parerea unora care nu-mi stiu nici numele de familie, cu atat mai putin cu cine si cand ma culc..Cred ca ma priveste pe mine si doar pe mine. Si pe respectivul, fireste.

Legat de copilasii ce doar miros a barbati ce fac din experientele lor sexuale adevarate subiecte de presa de scandal nu pot spune decat ca e ok ! Din moment ce nu aveti nimic de povestit mai interesant, din moment ce nu ati realizat nimic in viata voastra si cu eforturi uriase ati reusit sa va culcati cu o femeie, povestiti despre asta! 

Poate va mai ridica stima de sine! E ok! Nu putem fi toti cerebrali si discreti! Ar fi plictisitor!

Si cum va spuneam, am concluzionat cu papuselul de Mihai, ca femeile au ajuns sa faca sex ca barbatii. 

Si va asigur, ele n-au nicio problema cu asta! Dimpotriva..

Iar in ce-l priveste pe Legionaru nostru, ii transmit ca nu l-as omori cu pietre, dar as testa medicamente pe el. Pana la sfarsitul vietii lui. :)

Keep in touch! :)