miercuri, 9 octombrie 2013

Maimuta imbecila.



..un elefant..se legana..pe o panza de păianjen..

Am putin peste 40 de kilograme..nu aduc a elefant. Desi poate ar fi fost mai bine sa fiu unul…

Simt o apasare grea cat un elefant..grea si gri.. Elefanti ce s-au instalat comod pe o panza de păianjen tesuta fara maiestrie si peticita din loc in loc..se poate rupe in orice moment..teama si angoasa admira spectacolul din culise, pregatite sa intervina in orice moment si sa ma salveze de la fericire…

Ca un schizofrenic cu fuga de idei, nu reusesc macar sa ma concentrez pe gustul cafelei de dimineata. A devenit automatism si mi-am creat preconceptia ca daca nu beau, ma doare capul. Ma doare pe dracu.

Am cladit o fatada uriasa din hartie si am tencuit-o frumos cu fond de ten si ruj..cu inele si bratari..cu tocuri neprietenoase si gesturi fabricate din frustrari si spaima ca voi ramane neobservata.
Ca un spectator prost si plictisit, am privit si continui s-o fac, o piesa de teatru tragi-comica..sau mai mult tragica.
Rasul si amuzamentul m-au salvat de la nebunia cu acte in regula.

Traiesc haotic. Simt haotic. Visez haotic. Sunt un etern si nesecat izvor de nemultumiri..

Si partea cea mai grea e ca n-am pe cine sa dau vina.


Maimuta imbecila…

Prin aroganta si superioritatea neta pe care am afisat-o, nimeni nu si-a permis niciodata sa-mi spuna in fata ca-s cretina. Ori nu si-au dat seama, ori n-au vrut sa iste polemici.

Si s-a gasit unul singur.

M-a bulversat de la primele cuvinte.
Continua s-o faca in cel mai fascinant mod cu putinta.

Prin gesturi simple, cuvinte si mai simple, intrebari zdrobitoare si o parere bine conturata despre orice, trateaza cu precizia unui ceas elvetian orice problema.
Ca un doctor de suflete. Suflete muribunde, sangerand si cersind iertare..

Nu lui. Ci mie.

Te complaci intr-o chestie cu eticheta aparent scumpa, fabricata in China, in 7-8 miliarde de exemplare aruncate apoi pe intreg Pamantul..la prima spalare raman doar zdrente decolorate..bune de sters pe jos.

E primul dus rece pe care il primesc. Atat de rece incat ma paste o sinuzita sufleteasca pe care mi-am promis solemn s-o tratez de-a fir-a-par..

Dar ce ma fac cu tine? Sau fara tine? Cu cat imi vezi mai mult dedesubturile, cu atat as vrea sa ma ascund mai tare..de teama sa nu te scarbesti si sa pleci..
Si daca pleci, voi putea eu oare sa-mi amintesc vorbele tale? Voi putea eu sa nu ma mai tem de respingere si singuratate?

Ti-am zis candva ca ma sufoc..in termeni medicali se numeste globus istericus”..deci bine ca esti tu destept…
Am oftat toata ziua ca o baba ce-a urcat 6 etaje ..si am zambit..si am oftat iar..si mi-am lasat ochii sa se piarda in mirajul unui vis inchipuit..cum ca tu si eu..si m-am trezit cand Felix mi-a mai dat 15 task-uri..


Nu stiu cine esti. Nu stiu cine sunt.

Nu mai vreau confirmari. Nu mai vreau laude. Vreau sa ma ajuti..

Cateodata, cand vorbesti, decapitezi in mod brutal orice farama de speranta ce mai izvoraste de prin cotloanele ascunse si prafuite ale constiintei mele..

Si ma doare atat de rau..


Traim prin incurajare si murim fara ea incet, trist si furios..

Daca tot ai intelepciunea si darul de a deschide porti ferecate cu mii de lacate, atunci ai si rabdare..


Iti multumesc..